“ Moartea e doar o altă aventură. ”
Da, sunt prezentă aici şi mi-e greu să fac o descriere cât se paote de normală, aşa că mă voi rezuma la aspectele mele anormale, care sunt prea multe pentru a le putea enumera - ca să vă răspund la o întrebare pe care nu cred că mi-o veţi adresa vreodată, sunt anormală pentru că vreau şi pentru că pot, şi mai ales pentru că realitatea mea se rezumă la magie. Sinceră să fiu, nu prea vreau să zic câţi ani am, deşi poate unii dintre voi ştiu, cei care mă cunosc, desigur; pur şi simplu, nu vreau, aşa cum nu vreau să-mi zic numele adevărat - să-mi spuneţi Accio sau Grindelwald, oricare variantă vreţi, căci eu nu mă supăr dacă-mi spuneţi aşa şi nu cred că voi face acest lucru vreaodată. După cum am specificat, sunt o ciudată, iar postul acesta este o descriere amănunţită a factorilor cauzatori de nebunie din creieraşul meu inexistent. Realitatea mea ar fi o primă cauză - Harry Potter, desigur, serie pe care am citit-o de şapte ori - iar o a doua cauză ar fi eu. Da, eu, de la mine încep toate nebuniile şi se termină tot cu mine; sunt mai rea decât mefisto, vă avertizez de pe-acum, dacă iubiţi rozul, să vă feriţi din calea mea, pentru că eu îl detest. Aş putea continua aşa la nesfârşit - dar ştiu că trebuie să termin odată şi odată, dar încă nu ştiu când. Am imaginaţie pentru poveşti, dar uneori pur şi simplu nu o mai găsesc, la fel ca şi inspiraţia, care uneori pleacă în Franţa, într-un sejur de şapte stele plătit, bineînţeles, de către mine.
Am idei - multe, multe idei, pe care trebuie să le car împreună cu şapte threstali şi chiar şi mai mulţi, dar majoritatea ideilor mele sunt ori inspirate din altă parte, ori plictisitoare şi stupide, aşa că de multe ori, din vreo trei duzini de idei, rămân doar cel mult una-două, pe care le depozitez cu grijă într-un colţişor al minţii mele, apoi merg să mănânc inspiraţia şi să-mi creez mici Universe, care nu pot fi distruse niciodată de către alţii, ci doar de către mine - sunt stăpâna Universelor mele, dar niciodată nu mă arăt locatarilor acestora, pentru că pur şi simplu nu vreau. Ca animal de casă, am un threstal blând şi frumos, cu aripi mari, trup scheletic şi ochi albi, orbi, cu o coamă de cărbune care îi acoperă. Eu însă-mi am o manie cu negrul, pentru că-mi plac mai mult culorile reci, triste, deşi nu prea ştiu de ce, fiindcă sunt puţin cam prea energică şi acum cred că tastatura scoate fum, dacă mă mai grăbesc puţin. Sunt un capricorn cu o pereche de coarne foarte ascuţite, care împung rău dacă lumea nu are grijă, iar eu dispreţuiesc genurile de muzică româneşti şi de astăzi, dar asta nu înseamnă că nu sunt o fană a rock-ului vrăjitoresc şi am multe melodii şi trupe preferate, cum ar fi Ministry of Magic şi altele, iar profesia mea reală nu este de elevă, este de Auror. Ştiu că Devoratorii Morţii deja au ales un nou lider şi că deja recrutează alţi Adepţi ai lui, iar eu acum trebuie să-i prind şi să-i închid în Azkaban... sper că nu vor atrage Dementorii iar de partea lor! Patronusul meu este un Threstal, animalul meu magic preferat, iar dacă aş fi un Animag, m-aş transforma cu siguranţă într-un lup sau într-o felină, nu ştiu. Uneori mi se pare că nu mai rezist fluxului de idei ce-mi răsună în cap şi atunci trebuie să stau împreună cu threstalul meu şi să gândim împreună.
Cred că atât este de ajuns - acum vă spun adio, până la următoarea întrevedere.
_______________________________________

So who are we fighting for? Gryffindor, givin it all for the red and gold! And who are we flying for? Gryffindor, this is battle this is war! So who are we fighting for? Gryffindor, we’re a force you can’t ignore! And who are we flying for? Gryffindor, this is battle this is war!
|